Filed under: 1
“Eu, roaba Domnului Iisus Hristos, calugarita Teofana, muma raposatului Mihail voevod din Teara Româneasca, vietuit-am viata cestii lumi desarta… si înselatoare… si am petrecut lumeaste destul, în tot chipul în viata mea, pâna ajunsu si la neputinta batrâneatelor meale si la slabiciunea mea, în sfânta mânastire, în Cozia la lacuinta sfintei troite si la rapausul raposatului Mircea voevoda. Şi traiiu de ajunsu si luaiiu si sfântul cin calugaresc derept plângerea pacatelor meale. Acus ma ajunse si vestea desavârsirea zilelor drag fiiului mieu Mihail voevod de saracia doamna sa si a coconilor domniei lui prin tarale straine. Fuiu de plângere si de suspine ziua si noaptea. Dupa aceea, cu vrearea si cu ajutoriul Domnului din ceriu si cu rugăciunea cinstitilor parinti în zi si în noapte si plângerea mea si suspinele saraciei lor din tarale straine doara sventialui din naltul ceriului au auzit si s-au milostivit de i-au scos din tarale straine în teara de mostenire. Si mai vârtos au cugetat la svânta mânastire în Cozia pentru batrâna si jalnica lor maica. Şi deaca sa adunara unii cu altii, mare plângere si suspin fu întru ei de jalea fiiu sau Mihail voevod si pentru patima lor ce-au patimit prin tarale straine doamna Stanca si fiiu sau Ion Nicola voevoda si fiiesa doamna Florica. Fu dupa aceea întrebarea întru jale, cine cum au petrecut. Grăi doamna Stanca: cum am pătit noi, maică, sa nu pata nime din ruda noastra. Dara molitva ta, maica, cum ai petrecut? Maica zice: cu mult foc de moartea fiiu mieu si de jalea domniilor voastre, iara de catre svanta mânastire, am har dragului Domn din cer si multumesc parintilor din svânta mânastire c-am avut pace, rapaus si cautare de molitvele lor la nevoia mea. Zisera domnia lor: multumim si noi molitvelor lor pentru molitva ta, căci ai avut căutare de ei. Zise Maica Teofana: pentru aceea, featele meale, am fagaduit sventei mânastiri doao sate în Romanati: Frasineiu si Studenita pentru sufletul raposatului Mihai voevod si pentru sanatatea fiiu sau Nicolei voevod si pentru pomeana noastra si a tot neamului nostru sa fiu pomeniti la toate sventele pomeni, ci si dumnezeeasca liturghie, în vecie. Domnia lor zisera: Noi bucuroase, cum ti le-au dat raposatul Mihail voevod, volnica esti, fie date si de noi si de Nicola voevod si de tot neamul nostru, în vecie, pentru pomeana, ca sa aibi molitva ta si de icea înainte mila si cautare pâna la moarte de molitvele lor.” Maica Teofana
Filed under: 1
“Eu, roaba Domnului Iisus Hristos, calugarita Teofana, muma raposatului Mihail voevod din Teara Româneasca, vietuit-am viata cestii lumi desarta… si înselatoare… si am petrecut lumeaste destul, în tot chipul în viata mea, pâna ajunsu si la neputinta batrâneatelor meale si la slabiciunea mea, în sfânta mânastire, în Cozia la lacuinta sfintei troite si la rapausul raposatului Mircea voevoda. Şi traiiu de ajunsu si luaiiu si sfântul cin calugaresc derept plângerea pacatelor meale. Acus ma ajunse si vestea desavârsirea zilelor drag fiiului mieu Mihail voevod de saracia doamna sa si a coconilor domniei lui prin tarale straine. Fuiu de plângere si de suspine ziua si noaptea. Dupa aceea, cu vrearea si cu ajutoriul Domnului din ceriu si cu rugăciunea cinstitilor parinti în zi si în noapte si plângerea mea si suspinele saraciei lor din tarale straine doara sventialui din naltul ceriului au auzit si s-au milostivit de i-au scos din tarale straine în teara de mostenire. Si mai vârtos au cugetat la svânta mânastire în Cozia pentru batrâna si jalnica lor maica. Şi deaca sa adunara unii cu altii, mare plângere si suspin fu întru ei de jalea fiiu sau Mihail voevod si pentru patima lor ce-au patimit prin tarale straine doamna Stanca si fiiu sau Ion Nicola voevoda si fiiesa doamna Florica. Fu dupa aceea întrebarea întru jale, cine cum au petrecut. Grăi doamna Stanca: cum am pătit noi, maică, sa nu pata nime din ruda noastra. Dara molitva ta, maica, cum ai petrecut? Maica zice: cu mult foc de moartea fiiu mieu si de jalea domniilor voastre, iara de catre svanta mânastire, am har dragului Domn din cer si multumesc parintilor din svânta mânastire c-am avut pace, rapaus si cautare de molitvele lor la nevoia mea. Zisera domnia lor: multumim si noi molitvelor lor pentru molitva ta, căci ai avut căutare de ei. Zise Maica Teofana: pentru aceea, featele meale, am fagaduit sventei mânastiri doao sate în Romanati: Frasineiu si Studenita pentru sufletul raposatului Mihai voevod si pentru sanatatea fiiu sau Nicolei voevod si pentru pomeana noastra si a tot neamului nostru sa fiu pomeniti la toate sventele pomeni, ci si dumnezeeasca liturghie, în vecie. Domnia lor zisera: Noi bucuroase, cum ti le-au dat raposatul Mihail voevod, volnica esti, fie date si de noi si de Nicola voevod si de tot neamul nostru, în vecie, pentru pomeana, ca sa aibi molitva ta si de icea înainte mila si cautare pâna la moarte de molitvele lor.” Maica Teofana
Filed under: 1
“Eu, roaba Domnului Iisus Hristos, calugarita Teofana, muma raposatului Mihail voevod din Teara Româneasca, vietuit-am viata cestii lumi desarta… si înselatoare… si am petrecut lumeaste destul, în tot chipul în viata mea, pâna ajunsu si la neputinta batrâneatelor meale si la slabiciunea mea, în sfânta mânastire, în Cozia la lacuinta sfintei troite si la rapausul raposatului Mircea voevoda. Şi traiiu de ajunsu si luaiiu si sfântul cin calugaresc derept plângerea pacatelor meale. Acus ma ajunse si vestea desavârsirea zilelor drag fiiului mieu Mihail voevod de saracia doamna sa si a coconilor domniei lui prin tarale straine. Fuiu de plângere si de suspine ziua si noaptea. Dupa aceea, cu vrearea si cu ajutoriul Domnului din ceriu si cu rugăciunea cinstitilor parinti în zi si în noapte si plângerea mea si suspinele saraciei lor din tarale straine doara sventialui din naltul ceriului au auzit si s-au milostivit de i-au scos din tarale straine în teara de mostenire. Si mai vârtos au cugetat la svânta mânastire în Cozia pentru batrâna si jalnica lor maica. Şi deaca sa adunara unii cu altii, mare plângere si suspin fu întru ei de jalea fiiu sau Mihail voevod si pentru patima lor ce-au patimit prin tarale straine doamna Stanca si fiiu sau Ion Nicola voevoda si fiiesa doamna Florica. Fu dupa aceea întrebarea întru jale, cine cum au petrecut. Grăi doamna Stanca: cum am pătit noi, maică, sa nu pata nime din ruda noastra. Dara molitva ta, maica, cum ai petrecut? Maica zice: cu mult foc de moartea fiiu mieu si de jalea domniilor voastre, iara de catre svanta mânastire, am har dragului Domn din cer si multumesc parintilor din svânta mânastire c-am avut pace, rapaus si cautare de molitvele lor la nevoia mea. Zisera domnia lor: multumim si noi molitvelor lor pentru molitva ta, căci ai avut căutare de ei. Zise Maica Teofana: pentru aceea, featele meale, am fagaduit sventei mânastiri doao sate în Romanati: Frasineiu si Studenita pentru sufletul raposatului Mihai voevod si pentru sanatatea fiiu sau Nicolei voevod si pentru pomeana noastra si a tot neamului nostru sa fiu pomeniti la toate sventele pomeni, ci si dumnezeeasca liturghie, în vecie. Domnia lor zisera: Noi bucuroase, cum ti le-au dat raposatul Mihail voevod, volnica esti, fie date si de noi si de Nicola voevod si de tot neamul nostru, în vecie, pentru pomeana, ca sa aibi molitva ta si de icea înainte mila si cautare pâna la moarte de molitvele lor.” Maica Teofana
Filed under: 1
Mă întrebi, omule al lui Dumnezeu, de unde vine criza actuală şi ce înseamnă ea.
Cine sunt eu ca să mă întrebi despre o taină atât de însemnată? „Vorbeşte când ai ceva mai bun decât tăcerea“, spune sfântul Grigorie Teologul. Şi deşi socot că tăcerea este acum mai bună decât orice vorbire, totuşi, din dragoste faţă de tine, îţi voi înfăţişa ceea ce cred eu despre problema pe care mi-ai pus-o.
„Criză” e un cuvânt grecesc, şi înseamnă „judecată“. În Sfânta Scriptură acest cuvânt este întrebuinţat des. Astfel, Psalmistul spune: pentru aceasta, nu vor învia necredincioşii la judecată (Psalmul 1, 5), şi în alt loc: milă şi judecată voi cânta (Psalmul 100, 1). Înţeleptul Solomon scrie că de la Domnul se face judecată omului (Pilde 29, 27). Însuşi Mântuitorul a zis că Tatăl toată judecata a dat-o Fiului, iar ceva mai încolo că acum este judecata lumii acesteia (loan 5, 22; 12, 31). Şi apostolul Petru scrie: că vremea este să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu (I Petru 4, 17).
Înlocuieşte cuvântul judecată cu cel de criză, şi citeşte: pentru aceasta, nu vor învia necredincioşii la criză; milă şi criză voi cânta; Tatăl toată criza a dat-o Fiului; acum este criza lumii acesteia; că vremea este să înceapă criza de la casa lui Dumnezeu.
Până să vină vremurile de acum, popoarele europene întrebuinţau cuvântul “judecată” în loc de “criză” de câte ori se abătea asupra lor vreo nenorocire. Acum a fost doar înlocuit cuvântul vechi cu unul nou şi cel pe înţeles cu unul de neînţeles. Când era secetă, se spunea: „Judecata lui Dumnezeu!“. Când era inundaţie: „Judecata lui Dumnezeu!“. Când era război sau molimă: „Judecata lui Dumnezeu!“. Când era grindină, cutremure, omizi, soareci, iarăşi şi totdeauna: „Judecata lui Dumnezeu!“. Iar asta înseamnă: criză prin secetă, criză prin inundaţii, criză prin războaie, molimi şi aşa mai departe. Şi actuala restrişte financiar-economică este privită de popor ca o judecată a lui Dumnezeu, dar nu este numită „judecată“, ci „criză“. Ca restriştea să fie sporită prin neînţelegere!
Fiindcă atunci când se rosteşte un cuvânt pe înţeles, cum este „judecată“, se ştie şi pricina pentru care a venit restriştea, se ştie şi Judecătorul care a îngăduit-o, se ştie, în fine, şi scopul pentru care a fost îngăduită ea. Iar când e folosit cuvântul „criză“, cuvânt neînţeles de toţi şi de oricine, nimeni nu ştie să lămurească nici de ce, nici de la cine, nici pentru ce. Aceasta este singura deosebire dintre criza actuală şi criza care este de la secetă sau inundaţie sau război sau molimă sau omizi sau vreo altă năpastă.
Mă întrebi de cauza crizei actuate, sau de cauza actualei judecăţi a lui Dumnezeu? Cauza este întotdeauna aceeaşi. Cauza secetelor, inundaţiilor, foametelor şi a celorlalte flageluri ale neamului omenesc este şi cauza crizei actuale. Apostazia oamenilor. Prin păcatul apostaziei au provocat oamenii această criză, si Dumnezeu a îngăduit-o ca să-i trezească, să le deştepte conştiinţa, să-i înduhovnicească şi să-i întoarcă la Sine. La păcate moderne, criză modernă. Şi, cu adevărat, Dumnezeu S-a slujit de mijloace moderne pentru a-i cuminţi pe oamenii moderni: i-a lovit prin bănci, prin burse, prin finanţe, prin valută. A răsturnat casele de schimb valutar din întreaga lume, ca oarecând mesele schimbătorilor de bani în templul din lerusalim. A pricinuit o panică nemaipomenită între comercianţi şi schimbătorii de bani. Înalţă, coboară, schimbă, tulbură, înspăimântă: face totul ca trufaşele căpşoare ale înţelepţilor europeni şi americani să se trezească, să li se deştepte conştiinţa şi să se înduhovnicească. Ca cei ancoraţi în limanul siguranţei materiale să îşi aducă aminte de sufletul lor, să îşi recunoască fărădelegile şi să se închine Dumnezeului Preaînalt, Dumnezeului Celui viu.
Cât va ţine criza? Atâta timp cât duhul oamenilor va rămâne neschimbat. Atâta timp cât trufaşii pricinuitori ai acestei crize nu vor capitula în faţa Celui Atotputernic. Atâta timp cât oamenii şi popoarele nu se vor gândi să traducă neînţelesul cuvânt „criză” pe limba lor şi să strige cu suspinare şi pocăinţă: „Judecata lui Dumnezeu!“.
Spune şi tu, cinstite părinte, „judecata lui Dumnezeu” în loc de „criză“, şi totul o să-ţi fie limpede.
Sănătate ţie şi pace!
Sfântul Nicolae Velimirovici
Filed under: 1
Mă întrebi, omule al lui Dumnezeu, de unde vine criza actuală şi ce înseamnă ea.
Cine sunt eu ca să mă întrebi despre o taină atât de însemnată? „Vorbeşte când ai ceva mai bun decât tăcerea“, spune sfântul Grigorie Teologul. Şi deşi socot că tăcerea este acum mai bună decât orice vorbire, totuşi, din dragoste faţă de tine, îţi voi înfăţişa ceea ce cred eu despre problema pe care mi-ai pus-o.
„Criză” e un cuvânt grecesc, şi înseamnă „judecată“. În Sfânta Scriptură acest cuvânt este întrebuinţat des. Astfel, Psalmistul spune: pentru aceasta, nu vor învia necredincioşii la judecată (Psalmul 1, 5), şi în alt loc: milă şi judecată voi cânta (Psalmul 100, 1). Înţeleptul Solomon scrie că de la Domnul se face judecată omului (Pilde 29, 27). Însuşi Mântuitorul a zis că Tatăl toată judecata a dat-o Fiului, iar ceva mai încolo că acum este judecata lumii acesteia (loan 5, 22; 12, 31). Şi apostolul Petru scrie: că vremea este să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu (I Petru 4, 17).
Înlocuieşte cuvântul judecată cu cel de criză, şi citeşte: pentru aceasta, nu vor învia necredincioşii la criză; milă şi criză voi cânta; Tatăl toată criza a dat-o Fiului; acum este criza lumii acesteia; că vremea este să înceapă criza de la casa lui Dumnezeu.
Până să vină vremurile de acum, popoarele europene întrebuinţau cuvântul “judecată” în loc de “criză” de câte ori se abătea asupra lor vreo nenorocire. Acum a fost doar înlocuit cuvântul vechi cu unul nou şi cel pe înţeles cu unul de neînţeles. Când era secetă, se spunea: „Judecata lui Dumnezeu!“. Când era inundaţie: „Judecata lui Dumnezeu!“. Când era război sau molimă: „Judecata lui Dumnezeu!“. Când era grindină, cutremure, omizi, soareci, iarăşi şi totdeauna: „Judecata lui Dumnezeu!“. Iar asta înseamnă: criză prin secetă, criză prin inundaţii, criză prin războaie, molimi şi aşa mai departe. Şi actuala restrişte financiar-economică este privită de popor ca o judecată a lui Dumnezeu, dar nu este numită „judecată“, ci „criză“. Ca restriştea să fie sporită prin neînţelegere!
Fiindcă atunci când se rosteşte un cuvânt pe înţeles, cum este „judecată“, se ştie şi pricina pentru care a venit restriştea, se ştie şi Judecătorul care a îngăduit-o, se ştie, în fine, şi scopul pentru care a fost îngăduită ea. Iar când e folosit cuvântul „criză“, cuvânt neînţeles de toţi şi de oricine, nimeni nu ştie să lămurească nici de ce, nici de la cine, nici pentru ce. Aceasta este singura deosebire dintre criza actuală şi criza care este de la secetă sau inundaţie sau război sau molimă sau omizi sau vreo altă năpastă.
Mă întrebi de cauza crizei actuate, sau de cauza actualei judecăţi a lui Dumnezeu? Cauza este întotdeauna aceeaşi. Cauza secetelor, inundaţiilor, foametelor şi a celorlalte flageluri ale neamului omenesc este şi cauza crizei actuale. Apostazia oamenilor. Prin păcatul apostaziei au provocat oamenii această criză, si Dumnezeu a îngăduit-o ca să-i trezească, să le deştepte conştiinţa, să-i înduhovnicească şi să-i întoarcă la Sine. La păcate moderne, criză modernă. Şi, cu adevărat, Dumnezeu S-a slujit de mijloace moderne pentru a-i cuminţi pe oamenii moderni: i-a lovit prin bănci, prin burse, prin finanţe, prin valută. A răsturnat casele de schimb valutar din întreaga lume, ca oarecând mesele schimbătorilor de bani în templul din lerusalim. A pricinuit o panică nemaipomenită între comercianţi şi schimbătorii de bani. Înalţă, coboară, schimbă, tulbură, înspăimântă: face totul ca trufaşele căpşoare ale înţelepţilor europeni şi americani să se trezească, să li se deştepte conştiinţa şi să se înduhovnicească. Ca cei ancoraţi în limanul siguranţei materiale să îşi aducă aminte de sufletul lor, să îşi recunoască fărădelegile şi să se închine Dumnezeului Preaînalt, Dumnezeului Celui viu.
Cât va ţine criza? Atâta timp cât duhul oamenilor va rămâne neschimbat. Atâta timp cât trufaşii pricinuitori ai acestei crize nu vor capitula în faţa Celui Atotputernic. Atâta timp cât oamenii şi popoarele nu se vor gândi să traducă neînţelesul cuvânt „criză” pe limba lor şi să strige cu suspinare şi pocăinţă: „Judecata lui Dumnezeu!“.
Spune şi tu, cinstite părinte, „judecata lui Dumnezeu” în loc de „criză“, şi totul o să-ţi fie limpede.
Sănătate ţie şi pace!
