In sfarsit, am aparut in DilemaVeche. Cam tarziu dar…
La zi in cultura
Raluca BEM NEAMU
De suvenir-survenire
Proiectul Marketing cultural – o nouă abordare a valorificării patrimoniului muzeal iniţiat de Fundaţia Culturală ARTEX şi finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional – este surprinzător pentru peisajul cultural românesc. Declarativ, prin proiect se propune un nou model de marketing muzeal pentru muzeele de la Şosea: Muzeul Ţăranului Român, Muzeul Naţional „Grigore Antipa“ şi Muzeul Naţional de Geologie. Concret, cîţiva artişti propun obiecte inedite pentru magazinele muzeelor.
Fluture din pluş care se transformă într-un cap de bufniţă, libelulă-broşă din sîrmă subţire, portofel în formă de elefant, tăbliţă magnetică pe care se aşază oscioare de dinozaur, bentiţe de păr cu modele de flori de mină sau cu coarne de dinozaur, cutie de bijuterii vitraliu, trusă arheologică, trusa micului explorator, perne decorative cu sărbători, semne de carte la metru, buzunare pentru dulapuri sau pereţi, obiect cuvinte-pierdute-din limbă, reţetare cu mîncăruri tradiţionale, şi cu greu închid lista de minunăţii propuse de trei artişti pentru trei muzee: Irina Anghel, Bogdan Herăscu şi Bogdan Ioniţă pentru muzeele de la Şosea.
Proiectul a avut un parcurs profesionist prin faptul că a pornit printr-un studiu în ceea ce priveşte trecătorii de prag la magazinele deja existente ale muzeelor. Cine sînt, cum sînt, ce vor, ce cumpără, ce le place, ce le lipseşte? Şi nu e puţin lucru să afli despre exigenţi cumpărători de suveniruri din muzeele cu cea mai consistentă ofertă de acest tip. Şi am aflat că la Muzeul de Geologie copiii şi tinerii sînt principalii cheltuitori, că la Muzeul „Antipa“ tot copiii risipesc banii pe suveniruri, dar şi adolescenţii şi tinerii pînă în 30 de ani, precum şi persoanele de peste 60 de ani. La Muzeul Ţăranului, adulţii între 30 şi 60 de ani intră cu treabă sau fără treabă în cele două magazine cu nimicuri sau preţioase obiecte ţărăneşti. Acelaşi studiu a urmărit tot ceea ce oferă cele trei magazine: ce, cît, de ce fel, cît din ce se vinde? Asta ca să ştim de unde plecăm. Şi unde se ajunge?
Se selectează trei artişti care, după luarea la cunoştinţă a situaţiei celor trei muzee, pornesc cu imaginaţia înainte să propună idei noi de suveniruri inedite. Li s-au prezentat obiectele cele mai importante din muzee, tematica pe larg, preferinţele vizitatorilor şi pretenţiile muzeelor care vor să pună accent pe un anumit tip de imagine sau de obiect, pentru a nu se îndepărta de mesajele anterioare şi viitoare ale fiecăruia în parte. Şi se mai ştie că suvenirurile muzeale pot fi doar estetice, doar educative, doar utilitare sau puţin din fiecare. Combinaţia e ideală, modul de amalgamare a celor trei funcţii e variabil, iar creativitatea e esenţială. Restul e la îndemînarea artiştilor, în raţiunea şi în imaginaţia lor. Căutînd în schiţele lor cît e una şi cît e alta, îmi dau seama că nu folosesc multe dintre şabloanele ce se regăsesc în toate magazinele muzeelor lumii: nu prea găsesc magneţi de frigidere, iar agendele au formă inedită cît să nu mă ducă cu gîndul la vreun celebru muzeu de dincolo. Dacă sînt semne de carte, acestea sînt la metru şi asta n-am mai văzut, iar dacă sînt cutiuţe, ele sînt din vitraliu sau lemn cu inserţii populare cît să nu mă deranjeze similitudinea cu ceva celebru.
Artiştii au desenat cîte 33 de obiecte pentru fiecare muzeu, dintre care 11 au machete. Muzeele au văzut şi urmează să găsească banii pentru a le produce şi pune în magazine. Asta e miza proiectului. Asta se speră şi, pentru că anul acesta AFCN a avut puţini bani şi puţin timp de dat proiectelor, mai mult nu s-a putut face. În locul muzeelor, aş face tot ce se poate să am aceste obiecte în magazine, dar ştim contextul economic precar pentru instituţiile publice de cultură. Mai ştim însă că marketingul e pentru exact acest tip de instituţie un colac de salvare în aceste vremuri instabile. Aşa că o minimă investiţie se poate recompensa cu un maxim de venit.
Şi totuşi, dacă muzeele nu au, nu vor şi nu pot, eu, în locul artiştilor, le-aş produce cum-necum şi le-aş vinde pe Internet. Nu de alta, dar am trecut multe obiecte pe lista personală şi am mulţi prieteni născuţi în lunile ce vin, aşa că mi-aş dori să le pot avea pentru ei. Sper totuşi că proiectul va avea continuitate şi le vom găsi în magazine unde le este locul şi pentru care au fost făcute. Ar fi deci obiecte simpatice la locul şi la timpul potrivit.
A innebunit UDMR-ul!
N-am vazut de 20 de ani atata incrancenare la acest partid. Totdeauna statea sa astepte cuminte alegerile si apoi se lipea de guvernare. Sa nu mai vorbim de ce i-a facut PSD-ul UDMR-ului acum un an.
Acum, insa, se petrece ceva nebunesc. Ungurii au inceput sa tipe, sa acuze, sa tremure, sa se spuzeasca.
De ce? Simplu. Un german prim-ministru inseamna ca… este posibil.
Filed under: intelepciune pentru viata
Aici.
Ascultati teoria lui Djuvara despre istorie. O filosofie a istoriei. Decenta.
Benedict al XV-lea îndeamnă la a reda avânt nou valorilor creştine, fundament al Europei, adesea sufocate de grupuri de presiune, individualism şi utilitarism
|
În momentul în care Europa celebrează a 20.a aniversare a căderii Zidului de la Berlin, Europa trebuie să se inspire din patrimoniul său creştin pentru a putea privi cu încredere spre viitor: este îndemnul pe care Benedict al XVI-lea l-a adresat luni dimineaţă şefului delegaţiei Comisiei Comunităţilor Europene Yves Gazzo, primit în Vatican pentru prezentarea scrisorilor de acreditare. Este vorba de al doilea şef al delegaţiei Comisiei, după ambasadorul Leitao Ritto. În discursul său însufleţit despre identitatea Europei, papa Benedict al XVI-lea a subliniat că tradiţia umanistă, înrădăcinată în creştinism, este forţa Bătrânului Continent.
„Biserica – a spus Pontiful – trebuie să însoţească procesul de construire a Uniunii Europene, iată de ce îşi permite să-i amintească insistent care sunt valorile de bază şi constitutive ale societăţii europene, pentru să poată fi promovate pentru binele tuturor”. Papa s-a oprit tocmai asupra acestor valori care au făcut să se nască Europa şi care au reprezentat „forţa de gravitaţie care a atras spre nucleul ţărilor fondatoare” celelalte naţiuni.
Aceste valori, a relevat Pontiful, „sunt rodul unei istorii îndelungate şi sinuoase în care, nimeni nu o poate nega, creştinismul a jucat un rol de prim ordin”. Demnitatea egală a tuturor fiinţelor umane, libertatea religioasă ca fundament al tuturor celorlalte libertăţi civile, pacea ca element decisiv pentru binele comun, şi apoi dezvoltarea umană ca vocaţie divină sunt elemente centrale ale Revelaţiei creştine care continuă să modeleze civilizaţia europeană.
„Când Biserica reaminteşte rădăcinile creştine ale Europei”, a precizat, „nu este în căutarea unui statut privilegiat pentru sine”. Biserica desfăşoară o operă de memorie istorie, amintind înainte de toate un adevăr, „tot mai mult trecut sub tăcere”: inspiraţia creştină a ţărilor fondatoare a Uniunii Europene. Biserica, a spus, doreşte să manifeste şi că baza valorilor europene provine în principal din patrimoniul creştin care încă şi azi continuă să nutrească Europa. Aceste valori, a subliniat, „nu constituie un agregat anarhic sau aleatoriu, ci formează un ansamblu coerent care se ordonează şi se articulează istoric, începând de la o viziune antropologică precisă”.
Europa, se întreabă deci Papa, poate oare să omită „principiul original al valorilor sale care a dezvăluit omului valoarea sa eminentă şi realitatea unei vocaţii personale” ce-şi deschide orizontul la toţi oamenii cu care este chemat să constituie o singură familie? Benedict al XVI-lea a evidenţiat apoi şi riscul ca asemenea valori să fi manipulate de „indivizi şi grupuri de presiune” dornice să facă să înainteze interesele particulare în detrimentul unui „proiect colectiv ambiţios pe care europenii îl aşteaptă”, spre binele comun al întregului continent şi al întregii lumi.
Acest pericol, a continuat, e deja acum „perceput şi denunţat de numeroşi observatori” de provenienţă diferită. Este deci important, a fost îndemnul său, ca Europa să nu-şi abandoneze modelul de civilizaţie. Elanul său originar, a adăugat, nu trebuie „sufocat de individualism sau de utilitarism”.
Imensele resurse intelectuale, culturale şi economice ale continentului, a mai spus, vor continua să aducă roade” dacă vor fi fecundate „de viziunea transcendentă a persoanei umane care constituie comoara cea mi preţioasă a patrimoniului european”. Tocmai această tradiţie umanistă, care aparţine la mai multe curente de gândire, a constatat papa Benedict, face Europa capabilă să înfrunte provocările de mâine şi să răspundă speranţelor popoarelor. Este vorba în principal despre „căutarea unui echilibru just şi delicat între eficienţa economică şi cerinţele sociale, salvgardarea ambientului” şi mai presus de toate „sprijinul indispensabil şi necesar pentru viaţa umană, de la concepere până la moartea naturală şi pentru familia întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie”.
