Filmuletul despre „mizeria” de la Constanta (multe ambiguitati). Nu am putut sa trec peste asa ceva si sa ignor. Toti avem greseli si caderi dar caderile celor mari provoaca avalanse nimicitoare care distrug totul in calea lor. Suntem, bineinteles, toti vinovati de ce s-a intamplat acolo. Si de ce se intampla rau, oriunde. Nu trebuie sa ne oripilam de ce se vede. Este viata noastra de zi cu zi. Toti facem asta. Mituim, intervenim, sunam, dam, ne dam.
Cum poate exista justitie dreapta intr-o tara de oameni fricosi si slabi? E picata din luna? Cam asa vedem noi justitia. Un mesia drept, curat, nelumesc. Sa vina sa ne scoata, de par, din hazna. Asta nu e justitie. Asta este slabiciune pentru totalitarism. Justitia este facuta doar de oameni plini spiritual care nu arata „bine”, care nu sunt „domni”, care nu sunt „boieri”. Straniu cum te poti de-numi boier intr-o tara distrusa de comunism, straniu cum te poti cere iubit ca domn intr-o tara „saraca” si saracita de idolii pustiei. Suntem in desert, plecati din Egipt, dar ne inchinam dumnezeilor pe care nu ii cunoastem. Moise cobora de pe Sinai si trecea prin sabie pe necredinciosi. Niciun egiptean-izat nu a intrat in Canaan. Dar curatirea a fost lunga si intransigenta. Pe noi ne conduc aceiasi preoti ai genocidului (impreuna cu fii lor), doar ei stiu cum e bine, doar ei ne pot scoate la „lumina”. Iar in vremea asta, in care noi ascultam stand destepti in scaune, ei sacrifica pe cei de azi si pe cei de maine doar fiindca pot.
Unii au nostalgia lui Vlad Tepes. Eu am nostalgia lui Moise, a lui Ioshua, a lui Ilie si a atator printi ai Domnului. Am nostalgia lui Ieremia si am, cateodata, nostalgia Macabeilor.
Dar cum il avem pe Domnul Dumnezeu atat de aproape ma gandesc ca toate aceste nostalgii sunt, iarasi, doar rataciri de om slab.
Filmuletul cu taraboiul.

Anunțuri