Dumnezeu da evreilor legile referitoare la vaca rosie si la modul in care aceasta poate fi folosita pentru purificare. Miriam, sora lui Moshe si Aharon, moare. Poporul cere apa. Moshe si Aharon nu respecta intocmai porunca lui Dumnezeu si sunt pedepsiti cu interdictia de a intra in Israel. Poporul evreu se retrage din fata edomitilor, dupa ce solicitasera dreptul de a trece liber prin tara acestora. Aharon moare si Eleazar, fiul lui, ii ia locul in functia de Kohen Gadol. Poporul evreu se lupta cu canaanitii, dupa ce acestia le refuza trecerea prin tara si porneste razboi impotriva lor. Poporul se revolta din nou si Dumnezeu ii pedepseste cu serpi de foc. Israel invinge pe Sichon, imparatul amoritilor si pe Og, regele Bashanului.


COMENTARIU

„Dumnezeu a vorbit lui Moshe si lui Aaron si a zis: „Iata ce porunceste legea pe care a dat-o Dumnezeu, zicand: «Vorbeste copiilor lui Israel sa-ti aduca o vaca rosie, fara pata, fara vreun cusur trupesc, si care sa nu fi fost pusa la jug. Sa o dati preotului Eleazar; el s-o scoata din tabara, si sa fie injunghiata inaintea lui. Preotul Eleazar sa ia cu degetul din sangele vacii, si sa stropeasca de sapte ori inaintea Cortului Intalnirii. Vaca sa fie arsa sub ochii lui; sa-i arda pielea, carnea si sangele, impreuna cu baliga. Preotul sa ia lemn de cedru, isop si carmaz si sa le arunce in mijlocul flacarilor care vor mistui vaca. Preotul sa-si spele hainele si sa-si scalde trupul in apa; apoi sa intre iarasi in tabara si sa fie necurat pana seara. Cel ce va arde vaca, sa isi spele hainele in apa si sa-si scalde trupul in apa; si sa fie necurat pana seara. Un om curat sa stranga cenusa vacii, si s-o puna intr-un loc curat afara din tabara; s-o pastreze pentru adunarea copiilor lui Israel, ca sa faca apa de curatire. Aceasta este o apa de ispasire. Cel ce va strange cenusa vacii, sa-si spele hainele, si sa fie necurat pana seara. Aceasta sa fie o lege vesnica pentru copiii lui Israel si pentru strainul care locuieste in mijlocul lor.” [Numeri 19:1-10]

De peste 3300 de ani, evreii invata Tora. Si-o predau din generatie in generatie, o studiaza, asa cum le-a poruncit Dumnezeu, iomam valaila, ziua si noaptea. De aproape 3 ani invatam si noi Tora. Scriem si citim comentarii saptamanale despre pericope, despre intelesurile ascunse ale versetelor, despre mesajele pe care Dumnezeu ni le transmite intr-un text vechi de mii de ani…

Si totusi pericopa din aceasta saptamana nu este una inteligibila pe deplin, nici dupa studiu amanuntit, nici chiar dupa ore intregi petrecute cu textul in fata, nici chiar dupa 3300 de ani… Pericopa din aceasta saptamana ne vorbeste despre vaca rosie (para aduma), exemplul clasic de hukat Tora, o lege a Torei care nu poate fi inteleasa pe deplin de catre oameni.

Pericopa ne vorbeste despre o metoda de purificare a unei persoane care a devenit impura din punct de vedere ritual. In vremurile Tabernacolului si ale Templului, o astfel de persoana nu putea lua parte activ la ritual si nu putea consuma anumite produse alimentare investite de catre Tora cu o doza de sfintenie.

Ritualul de purificare, pe care Cartea Numeri il descrie cu lux de amanunte, comporta insa o problematica aparte, generand intrebari la care nimeni nu a putut oferi un raspuns: Care este mecanismul din spatele acestui ritual de purificare? De ce o persoana stropita cu apa amestecata cu cenusa vacii rosii devine pura, iar cel care stropeste devine impur?

Desigur ca nu vom putea nici noi raspunde la aceste intrebari… Insa ceea ce as dori sa facem in continuare este sa filosofam un pic asupra unei alte idei, mult mai aplicabile in viata de zi cu zi…

Traditia spune ca insusi Shlomo Hameleh, regele Solomon, cel mai intelept dintre toti oamenii din toate timpurile, a fost „depasit” de aceasta porunca divina. Lui Moshe insa, dintre toti muritorii, Dumnezeu i-a dezvaluit semnificatia reala a poruncii referitoare la vaca rosie. Pentru noi, toti ceilalti oameni, porunca ramane un hok (o lege imposibil de explicat). De ce? De ce Moshe a inteles iar regele Shlomo, cel mai intelept om al tuturor timpurilor, nu?

In tratatul talmudic Rosh Hashana (21b), o paralela intre intelepciunea lui Moshe si cea a lui Shlomo arunca un pic de lumina in povestea vacii rosii: „Cincizeci de nivele de intelepciune au fost inglobate in lume. Toate i-au fost date lui Moshe, si unul i-a lipsit, dupa cum este scris in Psalmi 8:6, «Si i-ai dat lui [Moshe] un pic mai putin decat ingerilor». Eclesiastul [scris de regele Solomon] a incercat sa egaleze nivelul lui Moshe. O voce din ceruri s-a auzit atunci: «Este scris in Cartea Adevarului (Tora): ‘Nu se va mai ridica niciodata un profet precum Moshe’ (Deuteronom 34:10)»”.

De ce ne spune Talmudul ca Moshe a atins „cincizeci de nivele si unul i-a lipsit”? De ce nu ni se spune ca a atins patruzeci si noua de nivele? Pentru ca, asa dupa cum ne invata intelepciunea iudaica in lucrarea Behinat Olam, „scopul cunoasterii este acela de a ne da seama de faptul ca nu stim de fapt nimic”. Apogeul cunoasterii este acela de a realiza propriile noastre limite, de a ne da seama ca am ajuns pe nivelul „50 minus 1”, chiar daca acest lucru inseamna din punct de vedere matematic 49.

Dar de ce este oare atat de important sa intelegem ca nu stim nimic? Nu ar trebui oare oamenii sa fie rasplatiti pentru ceea ce invata, sa fie stimulati pentru a invata mai mult? In comentariul sau asupra acestei pericope, rabinul Eliahu Hoffman ofera o explicatie filosofica deosebit de interesanta…

Daca sunt 50 de nivele de intelepciune si daca scopul cunoasterii este acela de a ne da seama ca nu stim nimic, atunci putem concluziona ca al 50 lea nivel de intelepciune este de fapt un nivel al „nimicniciei”, un nivel imposibil. In limba ebraica, 50 corespunde literei nun, care simbolizeaza regalitatea, cea mai inalta dintre nivelele Sefirei („arborele” kabalistic al Divinitatii). Zoharul (lucrare kabalistica redactata in sec. 13) explica faptul ca dintre toate atributele divine, malhut (regalitatea) este singura care nu poate fi transmisa [de catre Dumnezeu oamenilor].

Prin comparatie, cel de-al 50-lea nivel de intelepciune este unul ce nu poate fi atins, deoarece o persoana care l-ar atinge ar fi „resetata”, re-adusa la nivelul zero, acela al necunoasterii. Poate ca Moshe a ajuns intr-adevar la acest al 50-lea nivel, unde si-a dat seama ca de fapt nu stie nimic. Poate ca acesta este sensul versetului care spune ca „toate nivelele i-au fost date lui Moshe si unul i-a lipsit”. Si poate ca de aceea Talmudul se refera la nivelul de intelepciune a lui Moshe ca fiind „cincizeci minus unul” si nu patruzeci si noua. Al 50-lea nivel nu poate fi atins niciodata, de catre nici un om, si nici macar Dumnezeu nu il poate da vreodata cuiva. A il atinge inseamna a nu il avea.

Intrebarea care ramane insa este ce trebuie sa invatam noi, cei de astazi, care nu suntem pe nivelul 49 de intelepciune? Trebuie oare sa ne resemnam cu ceea ce stim si sa nu incercam sa ajungem mai sus? Trebuie sa pornim de la ideea ca o cunoastere absoluta nu este posibila si de aceea nu merita sa incercam sa ne perfectionam?

Eu cred ca dimpotriva, trebuie sa mergem cat putem de departe! Se spune ca atunci cand un om trece din aceasta lume in cealalta, sufletul sau vine in fata lui Dumnezeu care nu il intreaba de ce nu a fost ca Moshe sau ca Shlomo, ci il intreaba de ce nu a fost la nivelul la care el putea sa ajunga.

Sunt multi care spun ca viata este grea, ca daca Dumnezeu ar fi dorit ca oamenii sa respecte poruncile divine, ar fi trebuit sa le faca mai usoare, mai accesibile… Foarte multi oameni astazi respecta porunca de a nu ucide, poate chiar si pe cea de a nu practica idolatria. Dar cati respectam porunca de a da 10% din castigurile noastre saracilor? Cati ne cinstim parintii asa cum ar trebui? Si cati nu au furat niciodata, in viata lor, nici macar un lucru valorand 10 lei?

Am auzit odata de la cineva ca „daca Dumnezeu ar fi dorit ca oamenii sa zboare, le-ar fi dat aripi”. Ei bine, oamenii nu au aripi, insa zboara cu avioane, cu rachete, merg pe Luna si traverseaza in zbor Pacificul, in 10 ore. Si toate acestea pentru ca Dumnezeu ne-a dat aripi! Ne-a dat, fiecaruia dintre noi, puterea de a fi ca Traian Vuia sau Henri Coanda (precursori si pionieri ai zborului)! Ne-a dat puterea de a fi ca Moshe, cel mai mare profet al tuturor timpurilor, si ca Shlomo, cel mai intelept om din lume. Dumnezeu ne-a dat, puterea de a merge pana la acea a 49-a treapta, de a ajunge „la o aruncatura de bat” de intelegerea povestii vacii rosii si a modalitatii in care cenusa ei poate anula si crea impuritate.

Vaca rosie reprezinta latura animalica din fiecare om. Ea este arsa in intregime, asa cum si oamenii incearca sa isi cucereasca si sa isi reduca la tacere aceasta latura animalica, devenind mai „umani”. In cadrul prepararii „apei de ispasire”, vaca trebuie transformata in cenusa. In focul in care arde se adauga lemn de cedru (unul din cei mai puternici copaci) si de isop (o planta firava). Se mai adauga si lana colorata in rosu, cu sangele unui vierme (ceea ce in traducerea versetelor apare drept „carmaz”), pentru a contine ingrediente de la cele mai evoluate vietuitoare (mamiferele) si de la unele dintre cele mai putin evoluate (viermii). Iar cenusa rezultata, ne invata Talmudul, este amestecata cu resturile de cenusa de vaca rosie preparata de Moshe si Aaron, pentru a asigura o continuitate a traditiei.

In zilele noastre, puritatea si impuritatea spirituala nu mai sunt „la moda”. Desi iudaismul prevede ca o femeie sa mearga la mikva dupa menstruatie, regula este respectata de putini. Desi kohenii ar trebui sa isi mentina nivelul de puritate rituala, de multe ori nu o fac. Dar Tora ne anunta ca legea vacii rosii este „o lege vesnica pentru copiii lui Israel si pentru strainul care locuieste in mijlocul lor”. Simplul fapt ca multi dintre evrei nu mai respecta poruncile Torei nu face ca acestea sa fie depasite, inutile sau abrogate.

Asa cum am spus, sunt multi care respecta porunca de a nu ucide. Insa trebuie sa ne punem din cand in cand si problema „ce facem cu celelalte 612 porunci?” Ce facem cu educatia iudaica, cu porunca de a nu insela in afaceri, cu obligatia de a nu manca hamet de Pesah sau cu interdictia de a ne face aproapele de rusine?

Despre Hafetz Haim, unul dintre marii intelepti evrei ai secolului 19, se spune ca si-a cerut iertare intr-un Iom Kipur pentru pacatul de a fi irosit opt minute in anul precedent, minute in care nu a invatat Tora. Opt minute intr-un an!

In fiecare dintre noi este cate un Hafetz Haim, cate un Moshe si cate un Shlomo. Trebuie doar sa ii descoperim, sa ii gasim acolo unde se ascund! Sunt lucruri importante pe care nu trebuie sa le lasam sa treaca pe langa noi. Avem de invatat, pentru ca daca nu ne vom putea ridica la nivelul lui Moshe (49), cu siguranta putem ajunge, cu doar un pic de efort, la nivelul 48! Si, cine stie, poate ca odata ajunsi acolo, misterul vacii rosii si multe alte mistere ale vietii noastre vor fi un pic, macar un pic, mai lamurite…

Shabat Shalom!

Sorin Rosen, rabin

Shlomo Sorin Rosen, rabin – biografie

Anunțuri