In Romania seceta stapaneste cam de 30-40 ani. Lumea, cei ce muncesc pamantul, se roaga Domnului sa ploua pentru a avea de mancare. Si Domnul, din timp in timp, da ploaie. Ploaie necesara pamantului, apa necesara vietii. In lipsa sistemelor de irigatii Domnul este generos si rupe cerurile pentru pamantul doritor de apa.
Insa omul construind fara duh, fara creier si fara interes a reusit sa puna pe picioare o colosala maghernita ce nu se mai poate administra. Inundatiile fac ravagii caci omul nu a construit cu minte si cu putere. Si oameni multi, nu chiar asa de multi totusi, sufera. Si se roaga la Domnul sa opreasca ploile, sa opreasca apa. Apa pe care au cerut-o pentru viata.
Cum s-o fi simtind Domnul? Cred ca jenat.
Adica vreti apa… va dau apa. Dar dupa atata timp voi nu va ocupati cu construirea si administrarea a ceea ce ati construit, prost si fara minte. Si Eu ce sa fac?! Sa nu va mai dau ploaie pentru ca nu va pricepeti sa aveti grija de canalizare si de constructii? Nu va interesati de acestea? O sa opresc ploaia. Si?! Veti tipa ca nu e de mancare.
Pare cunoscut un astfel de comportament. Vechiul Testament este plin de astfel de intamplari. Sa ne amintim ce se intampla atunci? Crize sangeroase. Din cauza cartirii in fata Dragostei.
Manipulam rugaciunea prin inactivitate, pardon, prin activitate negativa? Cred ca da.
Romania nu este sub ape ( unele locuri, putine, da; tara e mare). Gestionarea accidentelor este directionata spre dezbinare.
Doamne, sa ploua cat trebuie si cat mai mult. Tu stii ce ne trebuie. Nu te impresiona de canalizarea proasta din Berceni. Asta nu e treaba Ta ci a lui Piedone. El va raspunde. Tu sa mangai pamantul cu ape!

Anunțuri