Inima lui Benedict al XVI-lea este alături de cine suferă, de migranţi ca şi de creştinii victime ale persecuţiilor în diferite părţi ale lumii. La rugăciunea „Angelus”, duminică 10 ianuarie, în sărbătoarea Botezului Domnului, Papa a lansat un vibrant apel împotriva violenţei şi în apărarea demnităţii persoanei, rănită în aceste zile în Italia de Sud precum şi în Egipt şi Malaysia. Înainte de recitarea rugăciunii „Îngerul Domnului”, Pontiful celebrase Sfânta Liturghie în Capela Sixtină în cadrul căreia a administrat Botezul unui număr de 14 nou născuţi, 7 băieţi şi 7 fete. În predica sa, episcopul Romei a explicat semnificaţia profundă a acestui sacrament care ne face realmente fii ai lui Dumnezeu şi din care derivă fraternitatea, ca model social pentru o nouă umanitate.

Imigraţii exploataţi şi creştinii persecutaţi: la întâlnirea duminicală pentru rugăciunea „Angelus” recitată împreună cu credincioşii, romani şi pelerini, reuniţi la amiază în Piaţa Sfântul Petru, papa Benedict a spus că în aceste ultime zile, două fapte i-au atras atenţia în mod special: condiţia persoanelor imigrate „care caută o viaţă mai bună în ţări care au nevoie, din diferite motive, de prezenţa lor”, şi „situaţiile conflictuale, în diferite părţi ale lumii, în care creştinii sunt obiectul unor atacuri, chiar violente”. Sfântul Părinte a adresat deci un vibrant apel:
Trebuie să se plece de la miezul problemei! Trebuie să se plece de la semnificaţia persoanei! Un imigrat este o fiinţă umană, diferită prin provenienţă, cultură şi tradiţii, dar este o persoană de respectat, cu drepturi şi îndatoriri, în special în domeniul muncii, unde este mai lesne tentaţia exploatării, dar şi în cadrul condiţiilor concrete de viaţă. Violenţa nu trebuie să fie niciodată şi pentru nici un motiv calea pentru a rezolva dificultăţile. Problema este înainte de toate umană! Invit, la a privi faţa celuilalt şi a descoperi că el are un suflet, o istorie şi o viaţă, este o persoană, şi că Dumnezeu îl iubeşte cum mă iubeşte pe mine.

Şi a exprimat consideraţii similare şi „pentru ceea ce priveşte omul în diversitatea sa religioasă”. Gândul Papei s-a îndreptat, evident, la recentele atacuri anticreştine înregistrate în Egipt şi în Malaysia:
Violenţa faţă de creştini în unele ţări a suscitat indignarea multora, şi pentru că s-a manifestat în zilele cele mai sacre ale tradiţiei creştine. E necesar ca Instituţiile, atât politice cât şi religioase să nu omită – reamintesc acest lucru – de a-şi îndeplini propriile responsabilităţi. Nu poate exista violenţă în numele lui Dumnezeu, nici nu se poate imagina cinstirea lui ofensând demnitatea şi libertatea propriilor semeni.

Înainte de referinţa la migranţi şi creştinii persecutaţi, Papa se oprise asupra semnificaţiei sărbătorii Botezului Domnului, care potrivit calendarului roman sau latin se celebrează în duminica după 6 ianuarie. Un eveniment, a spus Pontiful, care sugerează foarte bine „sensul global al festivităţilor Naşterii Domnului, în care tema actului de a deveni fii ai lui Dumnezeu graţie venirii Fiului unul-născut în umanitatea noastră constituie un element dominant”. „Dumnezeu – a subliniat – s-a născut pentru ca noi să ne putem naşte din nou”. Din Botez derivă un model de societate, aceea a fraţilor. Fraternitatea, a avertizat Papa, „nu se poate stabili prin intermediul unei ideologii şi cu atât mai puţin prin decretul vreunei puteri constituite”:
• Ne recunoaştem că suntem fraţi plecând de la umila dar profunda conştiinţă a propriei existenţe de fii ai unicului Tată ceresc. În calitate de creştini, graţie Duhului Sfânt primit la Botez, ne revine darul şi îndatorirea de a trăi ca fii ai lui Dumnezeu şi ca fraţi, pentru a fi ca şi „ferment” al unei noi umanităţi, solidare şi bogate în pace şi în speranţă.

Primiţi şi binecuvântarea apostolică invocată de papa Benedict al XVI-lea la întâlnirea duminicală pentru rugăciunea „Îngerul Domnului”, binecuvântare ce ajunge astfel nu doar la urechile ci şi la inima ascultătorilor noştri care o primesc în spirit de credinţă.
• Binecuvântarea Sfântului Părinte.

Înainte de rugăciunea Îngerul Domnului, Papa celebrase Sfânta Liturghie în Capela Sixtină în cadrul căreia a administrat sacramentul Botezului unui număr de 14 nou-născuţi, 7 băieţi şi 7 fete. Este „o mare zi” pentru aceşti copii, a spus Pontiful, care în predica sa s-a oprit asupra fragmentului evanghelic după Sfântul Luca cu episodul botezului lui Iisus în râul Iordan. Este prima ocazie, a explicat, în care Iisus, ca om matur, intră în scena publică, după ce a lăsat Nazaretul.

Acum îl găsim la Ioan Botezătorul, în timp ce mulţimea, spune evanghelistul Luca, „era în aşteptare”:
El subliniază, astfel, aşteptarea lui Israel, şi vede, în acele persoane care lăsaseră casele şi ocupaţiilor lor obişnuite, dorinţa profundă a unei lumi diferite şi de cuvinte noi, care par să afle răspuns chiar în cuvintele severe, angajante, dar încărcate de speranţă ale Precursorului.

Cel administrat de Ioan, a explicat Benedict al XVI-lea, este un „botez de pocăinţă”, un semn care invită la convertire, la a schimba viaţa, deoarece se apropie Acela care „va boteza cu Duh Sfânt şi foc”:
De fapt, nu se poate aspira la o lume nouă rămânând scufundaţi în egoismul şi în obişnuinţele legate de păcat. Chiar şi Iisus părăseşte casa şi ocupaţiile obişnuite pentru a ajunge la Iordan. Vine în mijlocul mulţimii care stă şi îl ascultă pe Botezătorul şi se pune la rând ca toţi ceilalţi, în aşteptarea de a fi botezat.

Când Ioan îl vede pe Iisus apropiindu-se „intuieşte că în acel Om se află ceva unic, că este misteriosul Altul pe care îl aştepta şi spre care era orientată toată viaţa sa”. Şi totuşi, a notat Papa, Iisus ne surprinde prin smerenia sa:
La Iordan, Iisus se manifestă cu o extraordinară umilinţă, care recheamă sărăcia şi simplitatea Copilului aşezat în iesle, şi anticipează sentimentele cu care, la terminarea zilelor sale pământeşti, va ajunge să spele picioarele ucenicilor şi va îndura umilirea teribilă a crucii.

„Fiul lui Dumnezeu, acela care este fără păcat – a continuat Papa – se aşează între păcătoşi, arată apropierea de Dumnezeu în drumul de convertire a omului”:
Iisus ia pe umerii să povara vinei întregii umanităţi, începe misiunea sa punându-se în locul păcătoşilor, în perspectiva crucii.

Când după botez, Iisus iese din apă, a relevat Papa, se deschid cerurile şi „însuşi glasul Tatălui indică oamenilor prezenţa în lume a Fiului său care invită la a privi la înviere, la biruinţa lui Hristos asupra păcatului şi a morţii”. Sfântul Părinte a spus că şi pentru copiii botezaţi se deschid cerurile, întrucât „Duhul Sfânt va locui în ei ca într-un templu, transformând în profunzime inima lor”:
Din acest moment, glasul Tatălui îi va chema şi pe ei să fie fii ai săi în Hristos şi, în familia sa care este Biserica, va dărui fiecăruia darul sublim al credinţei. Atare dar, acum când nu au posibilitatea de a înţelege pe deplin, va fi depus în inima lor ca o sămânţă plină de viaţă, care aşteaptă să se dezvolte şi să aducă rod.

Şi nu a omis să sublinieze rolul determinant al părinţilor, al naşilor şi naşelor, a căror credinţă reprezintă „premisa necesară pentru ca Biserica să confere Botezul copiilor lor”. Părinţilor, a observat Papa, slujitorul care administrează sacramentul le aminteşte că prin aceasta ei îşi asumă angajamentul de a-i educa pe fiii lor în credinţă:
Aceştia vor trebui să se străduiască să alimenteze prin cuvintele şi mărturia vieţii lor candelele aprinse ale credinţei copiilor, pentru ca să poată străluci în această lume a noastră, care adesea merge orbecăind prin întunericul îndoielii, şi să ducă lumina Evangheliei care este viaţă şi speranţă.

Benedict al XVI-lea a amintit că liturgia prezintă Botezul tocmai ca o experienţă de lumină. „Este menirea Botezului să ilumineze cu lumina lui Hristos, să deschidă ochii la splendoarea sa şi să introducă în misterul lui Dumnezeu prin lumina divină a credinţei”. În fine, urarea Pontifului ca credincioşii să poată fie mereu luminaţi de lumina Evangheliei care ne conduce „la o viaţă mai fericită, mai frumoasă mai solidară, la o viaţă conformă lui Dumnezeu”.

RadioVaticana

Anunțuri