Un text de Sorin Rosen
PERICOPA VAERA (Exodul 6:2-9:35)

Unul din versetele cele mai putin „saritoare in ochi” din pericopa noastra, un verset care aparent nu are nici o legatura cu majorele evenimente ce se desfasoara in textul Torei (alegerea lui Moshe, inceputul plagilor asupra Egiptului etc.) este un verset care ne vorbeste despre relatii de familie si genealogie:

Amram a luat de nevasta pe matusa sa Ioheved si ea i-a nascut pe Aaron si pe Moshe. Anii vietii lui Amram au fost o suta treizeci si sapte de ani. (Exodul 6:20)

In comentariul sau asupra acestui eveniment, Ramban (Nahmanide) vorbeste in primul rand de minuni. In Geneza 46:15, Tora ne spune ca „Toti oamenii [care au venit in Egipt impreuna cu Iaacov] – fiii si fiicele lui – erau treizeci si trei.” Apoi urmeaza o enumerare in care sunt mentionate doar 32 de persoane si toti comentatorii Torei se intreaba cine este a 33-a persoana. Rashi este de parere ca este vorba despre Ioheved, mama lui Moshe, cea despre care ne vorbeste si pericopa noastra. Iar motivul, spune Rashi si Talmudul (Bava Batra 123a), pentru care ea nu este mentionata in enumerare este acela ca a fost conceputa in afara Egiptului insa s-a nascut abia dupa ce familia lui Iaacov ajunsese deja in Egipt.

Asa cum am spus, Ramban vorbeste aici despre minuni. Din calculele matematice simple pe care el le face el si Ibn Ezra (un alt comentator al Torei), Ioheved avea 130 de ani cand l-a nascut pe Moshe! Si, spune Ibn Ezra, „daca minunea referitoare la Sara, care a nascut la 90 de ani, este mentionata in Tora, de ce o minune mai mare, nasterea unui copil la 130 de ani, nu ar fi?”

In plus, se vorbeste aici si de o alta minune, mentionata intr-unul din poemele liturghice (piutim) de la Simhat Tora: „Moshe a spus: Sa fie mama mea Ioheved mangaiata dupa moartea mea!”. Acest lucru implica evident ca Ioheved ar fi fost in viata la moartea lui Moshe, avand atunci 250 de ani (deoarece Moshe a trait 120 de ani)!!! Din nou o minune care ar fi trebuit mentionata explicit in Tora.

Ramban confirma faptul ca viata lui Ioheved si modul in care s-a nascut Moshe au fost intr-adevar miraculoase. Insa, spune el, „minunile care apar dupa cuvantul unui profet care anunta mai intai evenimentele, sau printr-un inger care se afla intr-o misiune divina – doar acestea sunt mentionate in Scriptura. In plus”, se intreaba Ramban retoric, „de ce ar trebui Tora sa mentioneze explicit aceste minuni? In fond, toate fundamentele Torei sunt de fapt minuni ascunse!”

Mi s-a parut deosebit de interesanta abordarea… Avem o religie, ca de altfel toate religiile lumii, care are la baza minuni si lucruri speciale. Iar aceste minuni si lucruri speciale nici macar nu sunt mentionate uneori, pentru ca existenta lor este atat de evidenta…

Insa ceea ce m-a impresionat cel mai mult din tot episodul nasterii miraculoase a lui Moshe este exact versetul pe care l-am citat in debutul acestui comentariu si explicatia lui Hizkuni (un alt comentatori biblic) pe marginea acestui verset. Spune Hizkuni:

De ce a fost de acord Dumnezeu ca un om atat de important precum Moshe sa fie produsul unei uniuni care mai tarziu va fi interzisa de catre Tora? (Dupa primirea Torei, casatoria unui om cu matusa sa este interzisa si privita ca incest.)

Raspuns: Pentru ca nici un om nu este numit lider al unei comunitati daca nu exista ceva problematic in trecutul sau, de teama ca nu cumva altfel el sa fie arogant cu comunitatea sa. (La fel a fost si situatia regelui David, care a fost produsul casatoriei discutabile din punct de vedere al legalitatii sale, dintre Boaz si Rut.)

Nici aici, ca si in cazul miracolelor, nu aflam intotdeauna despre un lider ce problema a existat in trecutul sau. Insa intotdeauna un lucru problematic exista si acesta este sau ar trebui sa fie un fundament al vietii fiecaruia. Oamenii nu sunt perfecti si asta stim. Ceea ce insa este posibil sa nu constientizam atat de clar (desi cu siguranta stim si asta…) este faptul ca un trecut impecabil poate foarte usor impinge oamenii catre aroganta. Moshe, cel mai umil om al tuturor timpurilor, a fost si cel mai mare lider al tuturor timpurilor. Si nu pot sa nu ma gandesc ca poate motivul principal pentru care a ramas umil in ciuda uriasei misiuni ce i-a fost incredintata este ca s-a gandit permanent la trecutul sau si la originea sa. Poate exact versetul din ritualul sinagogal de Simhat Tora, acela in care Moshe spune „Sa fie mama mea Ioheved mangaiata dupa moartea mea!” nu vorbeste neaparat despre varsta matusalemica a lui Ioheved, ci despre Moshe si preocuparea lui permanenta de a-si aminti, pana in ziua mortii, de parintii sai, de ce au facut si cine au fost ei, de cine a fost chiar el inainte de toate onorurile si misiunile.

Si ma intreb, retoric de aceasta data, cati dintre liderii nostri de astazi, fie ei politici, economici sau religiosi, inteleg sa isi pastreze trecutul aproape, in constiinta, sa si-l onoreze asa cum este el si sa il foloseasca pentru a conduce mai bine pe cei ai caror lideri sunt? Ma rog, pentru ei si pentru noi toti, ca Dumnezeu sa lumineze calea tuturor liderilor lumii, spre a face bine si a intelege ca menirea lor este aceea de a ajuta, de a proteja, de a iubi si a conduce drept pe oamenii din jurul lor…

Shabat Shalom!

Anunțuri