Langa Peris, la 36Km de Bucuresti, am gasit (gratie unei emisiuni Trinitas) o Frumusete. O biserica ca o pierdere de vreme. Uitare si ascultare. Popa e fabulos. A invatat lectia si te adoarme cu povestea. M-am simtit ca un exemplar intr-un experiment.
Am eu o idee mai veche cum ca o icoana nu se priveste stand ca in fata liftului si asteptand sa treaca timpul de vizionare (pe care i l-ai oferit din decenta).
O icoana trebuie privita stand orizontal, suspendat la minim un metru de pamant, cu ceafa cat mai lipita de spate (pentru ca parul e legat strans prin ate de genunchi), cu calcaiul stang strivit de fesa dreapta si intr-un vacarm de stadion.
Pastrand proportia (popa-l meu nu stia de astea) am avut aceasta experienta. Si sa pun ceva foto aici. Am aflat si ceva secrete dar nu le spun oricui.