cum tot zice maestrul Tismaneanu ca nu trebuie sa uitam, iaca, nu uitam. desi n-am stiut… am aflat. si asa stim.

Ploaia – Tribuna, nr. 24, 13 iunie 1959
In noaptea asta uda ca o ploaie
Am scris intaiul cantec comunist.
De zece zile toamna se jeleste
Si totusi pe santier nu-i nimeni trist…etc
(mai mult n-am gasit)

Oda 1918 – Tribuna, nr. 46, 12 nov. 1959
Slava neamului acesta,
Vremurilor noastre slava!
Slava erei ce se naste
Dusmanita si grozava;
Slava robului de veacuri
Care n-o sa fie rob;
Slava tarii ce inalta
O sesime de pe glob;
Slava! Slava fericirii:
Vremii viitoare slava;
Slava lumii ce se naste
In aceasta ora grava;
Slava anului acesta
Ce-a ucis in colb milenii;
Si de flacari, ca drapelul,
Slava vesnica lui Lenin.

Pai, A. Paunescu era mai cinstit, parca. Nu se dadea ca voind sa fie model noilor generatii: moral, vertical, un tzadik. Era comunist sadea. Bun… stiai ce este. Pe cand… astia fac memoriale celor, cum bine zice poeta, in colb au fost ucisi (realism socialist, nu gluma…)
(o sa continui cu N. Manolescu dar asta era critic si scria mult nu stiu daca am rabdare sa tastez; interesant e ca proletcultistii nu au fost protocronisti ci oarecum sincronisti: atunci cu URSS. acum cu UE; ca Marga…)

[citind Sub zodia proletcultismului, de M. Nitescu]

Anunțuri