se spune ca marea greseala a politicii democrat-liberale, si crestine pe deasupra (ca pe dedesubt…) este ca pleaca de la premisa ca exista un popor gata de lucrat cu el. gasit, nascut odata si bun de privit in ochi. ori, tocmai asta nu are liberalismul-democrat-crestin: un popor. socialistii, mai prafuiti, canta melodia cu societatea caci societatea este ceea ce vor ei sa fie: societatea oamenilor muncii sau societatea minoritatilor de tot felul sau societatea dusmanilor sau societatea pensionarilor sau societatea societatilor. in acest ghiveci de societati multilateral reperate de statul social se foieste si se inghesuie sa primeasca haine curate o noua societate: societatea ortodoxa buna. perfecta in sine, dovada fiind diplomele academice luate cu sarguinta, asteapta a se ivi momentul cand statul social ii va cere poze cu ea. pentru asta se pregateste infiintand institutii sociale pe care le ridica la grad de kenoza hipstereasca.
imi spun sa nu-mi mai pese si sa ma ocup de mine si de cei iubiti. nu e usor cand ai palpitatii ori de cate ori apare cateaua rosie impreuna cu puietul ei putind a hoit si uitandu-se umed in ochii tai cersind sa-i dai votul pentru a ajunge acolo sus, acolo de unde te va trimite direct in ghena (in ghena sociala, desigur).